Piesa "Jocul Ielelor" are ca punct de plecare reacà £iile sufleteà Âti ale autorului care in mai 1916 asista la o bÃÂtaie de flori la Sosea, in timp ce ziarele aruncate printre flori vorbesc despre Verdun.
Drama a absolutului, scriitura ilustreazàin fond principiul camilpetrescian: "totul sau nimic" si axioma aceluiaà Âi autor "câta luciditate atâta drama". Gelu Ruscanu, protagonistul discursului dramatic, cautàcu fervoare un sprijin in mià Âcarea muncitoreasca pentru a rezolva unele probleme de ordin social in spiritul dreptÃÂà £ii absolute intrând in contradicà £ie cu normele si legile ce guverneazàsocietatea. FÃÂràsàînà £eleagàinutilitatea à £elului urmÃÂrit, incapabil sa facàvreo concesie, eroul sfârà Âeà Âte sinucigându-se. Aà Âadar ca in majoritatea operelor sale dramatice si epice, obsedat de condià £ia intelectualului vremii, apelând constant la propria experienà £a, Camil Petrescu procedeazàconform principiului enunà £at de Henrik Ibsen, conform cÃÂruia: "creaà £ia mea este rezultatul stÃÂrii mele de spirit si al zilelor mele morale" si aidoma acestuia, Camil Petrescu si eroii pieselor sale sunt dominaà £i de setea de absolut, de adevÃÂr si echitate, de justià £ie si dragoste.
Prieten cu Maria Sinesti, soà £ia ministrului de justià £ie, Gelu Ruscanu afla dintr-o scrisoare a acesteia cÃÂtre el ca Saru Sinesti a omorât o bÃÂtrâna penru a intra mai repede in posesia averii sale. Decis sa publice scrisoarea indiferent de consecinà £e (publicarea scrisorii ar compromite-o pe Maria), Ruscanu, intre timp, afla ca tatÃÂl sau, Grigore Ruscanu nu a murit, dupàcum à Âtia el, in urma unui accident, ci se sinucisese pentru o actrià £a oarecare, fapt cunoscut de Saru Sinesti. ÃÂncep tranzacà £iile: in schimbul tÃÂcerii Sinesti ii propune eliberarea din închisoare a muncitorului Petre Boruga (grav bolnav); Praida ii cere sa accepte propunerea , dar acceptarea ar însemna abandonarea principiilor morale, chiar daca ea ar fii in sprijinul mià ÂcÃÂrii socialiste si ministrul ar continua sa funcà £ioneze in pofida crimei odioase sÃÂvârà Âite.
Se naà Âte dilema: daca accepta tranzacà £ia propusa devine complice "viata nu merita trÃÂitàcu un astfel de preà £", daca încearcàsa schimbe ceva, compromiterea ministrului, s-ar putea ca totul sa rÃÂmânàcum a fost , imorala sa fie neclintita, injustià £ia sa se perpetueze.
In consecinà £ÃÂ, intrat in mreaja nedumeririlor si a întrebÃÂrilor fÃÂràrÃÂspuns, inapt sa gÃÂseascào rezolvare, sa facào concesie, sfârà Âeà Âte iremediabil prin moarte: "Lumea asta din care ià £i tragi hrana este atât de abjecta încât nu te accepta si nu te tolereazàdecât cu preà £ul complicitÃÂà £ii?"
Argumentul Mariei: "Nimic nu se întâmpla in lumea asta cum vrem noi... nimic nu are culorile pe care credem noi ca le are". Dar dând in vileag tainele ce le deà £ine, Gelu Ruscanu ar lovi in primul rând in Maria, care ar deveni prada opiniei publice si ar lovi exact pe aceea pe care o iubise.
Ceea ce-i spune Penciulescu l-ar putea dumiri: "Toà £i sunt pe rând victime si calai. Toà £i sunt legaà £i intre ei, toà £i sunt daca nu frate, veri, ori au stat pe aceeaà Âi strada, sau au învÃÂà £at la aceeaà Âi scoalÃÂ..."
In fata unei atare situaà £ii, Gelu se întreabàpe buna dreptate "Adicàsa acoperim fÃÂrÃÂdelegile trecute cu una noua?" . FÃÂràsa-si poatàrÃÂspunde nici lui, nici celorlalà £i , începe sa se chinuie, sa se frÃÂmânte in disperare. El nu poate accepta ideea ca adevÃÂrul nu se înfÃÂà £ià Âeazàniciodatàpe de-a-ntregul , alb sau negru, nici complet pur, nici complet corupt. In consecinà £a el spune : "Totul in lume este coruptibil... nimic nu e întreg si frumos... si nici nu poate deveni... toate se împlinesc numai pana la o palma de pÃÂmânt."
Gelu Ruscanu militeazàpentru dreptate si justià £ie absoluta. El contesta lipsa de obiectivitate a legilor ce guverneazàin societate si o guverneazàpe aceasta.
Deà Âi drama este una individualÃÂ, a intelectualului tulburat de constrângerile morale ale societÃÂà £ii, ea se extinde treptat à Âi asupra celorlalte personaje, apropiate acestuia.
ÃÂn contextul acà £iunii dramei, aparià £ia Mariei Sineà Âti, iubita de altÃÂdatÃÂ, nu schimbàcu nimic traiectoria personajului principal, deà Âi aceasta este femeia pe care o iubise cu patimÃÂ. Ea este acum o necunoscutÃÂ, o strÃÂinàcu care nu mai poate rezona afectiv à Âi moral. ÃÂntâlnirea celor doi se produce prea târziu ca sàmai aibàun efect revigorant. Maria este à Âi ea o halucinatÃÂ, o exaltatàcare îà Âi trÃÂieà Âte prezentul deprimant cu gândul la trecut, pentru ea, unul dintre cele mai importante lucruri fiind acum dacàGelu a iubit-o cu adevÃÂrat.
Maria Sineà Âti se încadreazàprototipului personajului feminin camilpetrescian. Caracterizarea ei pe parcursul piesei este realizatàprin apelul la modalitÃÂà £i de caracterizare diverse. ÃÂn primul rând, prin caracterizarea directÃÂ, realizatàde autor prin intermediul didascaliilor, personajul apare ca fiind o fiinà £Ã "de o frumuseà £e tulburÃÂtoare, mistuitàde secrete grele", "hiperemotivÃÂ, cu o imaginaà £ie dezordonatÃÂ", "prada tuturor obsesiilor, cu dorinà £e neîmpÃÂcate, deviate." Prin procedeul caracterizÃÂrii indirecte, din acà £iuni à Âi atitudini exprimate sau sugerate de personaj, Maria se dovedeà Âte a fi frivolÃÂ, nestatornicÃÂ, (la fel ca à Âi Ela Gheorghidiu ) à Âi nu poate înà £elege zbuciumul interior al bÃÂrbatului iubit. Slabàà Âi puternicàîn acelaà Âi timp, fatalÃÂ, misterioasÃÂ, imprevizibilÃÂ, ea se autocaracterizeazàpornind de la motivul dublului, motiv pe baza cÃÂruia este construitàîn fapt, întreaga piesÃÂ: "Gândesc uneori càsunt în mine douàfiinà £e: una josnicÃÂ, mÃÂrginitàà Âi laà ÂÃÂ, care a primit sài se dea de bÃÂrbat un om pe care nu-l iubea [...] à Âi alta care suferÃÂ, care plânge...care sângereazàpentru toate josniciile celelalte."
Toate celelalte personaje ale dramei contribuie la evoluà £ia personajului principal, sugerându-i acestuia o serie de antinomii ale gândirii.
Maria Sineà Âti se aflÃÂ, la nivel simbolic, într-un raport complex cu personajul principal. Acesta din urmàeste pus sàaleagàîntre a crede sau nu în dragostea Mariei, care, surprinsàodinioaràde acesta râzând complice cu un strÃÂin în biblioteca unchiului sÃÂu à Âi pÃÂrÃÂsitàde el fÃÂrànici o explicaà £ie, à Âi-a luat revanà Âa cea mai stupidàà Âi la îndemânÃÂ, înà Âelându-l pe Gelu. Tehnica dramaturgului este aici de pune mereu sub semnul îndoielii sinceritatea femeii. Gelu însuà Âi nu este sigur de valoarea juridic probatàa unei scrisori de dragoste concepute de o femeie cu sufletul încrâncenat de uràîmpotriva soà £ului, care a decepà £ionat-o à Âi pe care l-a înà Âelat. ÃÂntrebat în ce mÃÂsuràMaria l-a iubit cu adevÃÂrat, Gelu rÃÂspunde: "Cred càmai degrabàl-a urât pe el".
De fapt, valoarea simbolicàa personajului Maria Sineà Âti se rezumàîn piesÃÂ, pe lângàipostaziere a feminitÃÂà £ii, la conturarea iubirii ca act existenà £ial definitiv : "O iubire adevÃÂratàînseamnàcànu poà £i gândi contrariul ei...O iubire, care nu este eternÃÂ, nu este nimic...".
Dramei intelectuale a lui Gelu Ruscanu i se adaugàaà Âadar, prin intermediul prezenà £ei în piesàa Mariei Sineà Âti, o dramàafectivÃÂ, datoratàimposibilitÃÂà £ii de a accepta sau respinge vinovÃÂà £ia unei femei pe care, iubind-o, el însuà Âi a împins-o spre minciunàà Âi adulter, dar ale cÃÂrei erori reale sau numai bÃÂnuite, bÃÂrbatul nu le poate tolera, nici uita. Ea reprezintàerosul dramatic à Âi dramatizat, este unul dintre personajele cu ajutorul cÃÂruia Gelu "a vÃÂzut idei" à Âi a avut revelaà £iile devastatoare ale inadaptabilitÃÂà £ii. Rolul ei este aà Âadar nu atât al unui personaj tulburat în aceeaà Âi mÃÂsuràca à Âi intelectualul Gelu Ruscanu, cât mai ales unul de convergenà £Ã cu destinul acestuia. Influenà £a Mariei asupra dramei lui Gelu nu este una asumatÃÂ, ci una dobânditàprin intermediul spiritul analitic al personajului principal.
Structura de profunzime a personajelor din Jocul ielelor, aà Âadar à Âi a Mariei Sineà Âti, se va regÃÂsi, în contexte diferite à Âi la alte personaje din opera scriitorului (Alta Gralla , Ela Gheorghidiu, etc. ).
Din punct de vedere al tehnicii teatrale, piesa lui Camil Petrescu ridicàreale dificultÃÂà £i de reprezentare scenicÃÂ, deoarece "dramaturgul încercàsàexprime în planul concret al spaà £iului scenei mutaà £iile de ordin lÃÂuntric ale unei conà Âtiinà £e, deci o lume idealÃÂ, abstractÃÂ."
Autorul însuà Âi vorbeà Âte despre complexitatea spectacolului dramatic, ca à Âi de dificultatea reprezentare a unor personaje (la fel cum sunt à Âi Gelu Ruscanu à Âi Maria Sineà Âti), în teza de doctorat publicatàîn 1937, Modalitatea esteticàa teatrului.
Bibliografie:
Opere:
1. Petrescu, Camil, Jocul ielelor, Ed. Minerva, Bucureà Âti, 1976
2. Petrescu, Camil, Act veneà £ian, Ed. Minerva, Bucureà Âti, 1983
3. Petrescu , Camil, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de rÃÂzboi, Ed. Gramar, Bucureà Âti, 1998
4. Petrescu, Camil, Modalitatea esteticàa teatrului, Ed. EnciclopedicÃÂ, Bucureà Âti, 1971
CriticÃÂ:
1. Ghidirmic, Ovidiu, Camil Petrescu sau patosul luciditÃÂà £ii, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1975
2. Paleologu, Al., Spiritul à Âi opera, Ed, Eminescu, Bucureà Âti 1970
3. Zaharia Filipaà Â, Elena, Retoricàà Âi semnificaà £ie, Ed. Paideia, bucureà Âti, 1993