Despre prietenie se scrie încàdin antichitate, se stabilesc virtuà £i ale adevÃÂratului prieten à Âi se dezbate natura relaà £iilor. Este o problemàcomplexÃÂ, independentàde timp à Âi spaà £iu, în teorie, cÃÂci cu toate acestea conceptul de prietenie are aplicÃÂri diferite, funcà £ie de structura interioaràa fiecÃÂruia à Âi de timp à Âi de spaà £iu.
Se pare cào datàcu progresul economic relaà £iile interumane suferàmodificÃÂri, iar prietenul se rezumàla un simplu amic, cu care întreà £ii o conversaà £ie, relaà £ie lipsitàde orice angajamente à Âi implicari emoà £ionale. O fostàcolegÃÂ, acum studiind în Statele Unite, îmi spunea càcei de acolo nu se implicàde fel într-o relaà £ie de prietenie à Âi-mi dÃÂdea un exemplu concret. O colegàde camerÃÂ, cu care petreci mai tot timpul à Âi care într-o zi Ã®à £i mÃÂrturiseà Âte càare gânduri sinucigaà Âe nu trebuie sào ajuà £i vorbind cu ea, chiar dacÃ Ã®à £i îndreaptàatenà £ia spre tine în mod special, ci o ajuà £i raportând totul unei persoane superioare, de obicei consilierului facultÃÂà £ii.
Dacàai o problemào rezolvi singur. Se pare, deci, càîn à £ÃÂrile mai dezvoltate prieteni adevÃÂraà £i sunt caracterizaà £i prin absenà £ÃÂ, iar omul dominat de frustrÃÂri îà Âi îndreaptàadesea atenà £ia spre psiholog, singurul cÃÂruia i se confeseazÃÂ.
à ¢ÃÂrile mai puà £in dezvoltate, în special cele de origine latinàse gÃÂsesc într-o altàsituaà £ie. E recunoscut faptul càlatinii sunt mai înclinaà £i spre petreceri à Âi relaà £ii cordiale. à Âi în condià £iile de faà £Ã prietenul este cel de care te simà £i ataà Âat emoà £ional, o persoanàspre care te poà £i îndrepta mereu sÃÂ-I împÃÂrtÃÂà Âeà Âti à Âi cele bune à Âi cele rele, o persoanàpe care o tratezi à Âi de care eà Âti tratat cu sinceritate.
Adesea ne lovim de un stereotip, mai mult al vorbirii decât al gândirii: acela càmembrii familiei sunt întotdeauna adevÃÂraà £ii prieteni care te acceptàaà Âa cum eà Âti à Âi te sprijinÃÂ...